Cri-cri-cri, Toamnă colorată

Declar oficial că anotimpul meu preferat e toamna.

Până anul ăsta nu am stat niciodată să mă gândesc ce anotimp îmi place cel mai mult dar privind în urmă cred că toamna a avut mereu un farmec special pentru mine.
Pentru unii toamna e un anotimp trist şi mohorât. Mie îmi dă o stare de bine şi o  nostalgie placută. Îmi aduce aminte de copilarie şi de zile frumoase petrecute la bunici.
Chiar şi zilele reci şi ploioase îmi plac. Ce poate fi mai frumos decât să stai cocoloşit sub o păturică pufoasă cu o supă caldă sau un ceai şi o carte bună când în geam iţi bate ploaia rece.

Anul ăsta am avut din nou parte de o toamna frumoasă. Zile însorite şi natură colorată. În fiecare zi în drum spre casă stau mai mult cu ochii pe dealuri în loc să fiu atentă la trafic. Not good, ştiu, dar nu mă pot abţine. Sunt ca un copil mic care a descoperit tarâmul fermecat din basme.

Toamna Tubingen

Un alt motiv pentru care îmi place foarte mult e faptul că toamna vine cu toate bunătăţile posibile. Alea din poezia lui Demostene Botez din clasele primare:

Mere, pere în panere,
Prune bune şi alune,
Şi gutui amărui,
Cu puf galben ca de pui.
Şi tot felul de legume,
De nu le mai ştii pe nume.

Mai adaug și eu la listă struguri, nuci, piersici și dovleac copt. Şi castane. Şi must… Ahhh, salivez.

Foto credits: Luxian

Leave a Reply

Your email address will not be published.