Tăiței de dovlecel

De obicei când rămân singură acasă mai mult timp mă apucă cheful de experimente culinare. Nu îmi place deloc să mănânc singură așa că gătind chestii mai speciale, colorate și cu aspect plăcut mă motivez să mă așez la masă și să mănânc ceva consistent loc să ciugulesc cine știe ce prostioare sau să stau flamanda până am companie. În plus, profit de ocazie să testez rețete noi fără să forțez pe nimeni să îmi fie cobai.
Weekendul ăsta sunt iarăși singură singurea așa că ieri după lucru mi-am făcut cumpărăturile cu gând că azi îmi fac program de curățenie și găteala. De data asta socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de acasă. După o noapte de dormit în reprize și o zi plină de probleme la lucru m-am trezit că s-a făcut seară, eu nu am mâncat nimic toată ziua și mi-e prea somn să mă apuc de cine știe ce găteli. Vroiam doar sa înfulec ceva rapid și să bag nasu-n pernă.
Rețeta asta am văzut-o prin mai multe locuri pana acum dar ultima data am dat de ea săptămâna trecută pe e-retete.ro cu descrierea “un prânz rapid ca sa nu leșin de foame lângă aragaz”. Fix ce-mi trebuia.

Am spălat un dovlecel micuț și l-am tăiat în fășii subțiri cu ustensila de curățat cartofii l-am presărat cu sare și l-am lăsat să “zemuiască” vreo 10 minute.

Fășiile de dovlecel
Fășiile de dovlecel

Am încins ulei într-o tigaie și am rumenit un cățel de usturoi atât cât sa parfumeze putin uleiul. Apoi am scos usturoiul și am pus fășiile de dovlecel în tigaie. Le-am călit vreo 5-6 minute, am presărat și putin pătrunjel tocat mărunt, am potrivit de sare și piper și gata.

Dovleceii la calit
Dovleceii la calit

Am servit tăiețeii de dovlecel cu putin parmezan ras pe deasupra alături de un cotlet de porc pe care l-am prăjit rapid în ulei cât au zemuit dovleceii și de un pahar de vin ca să fie somnul mai dulce.

Tăiței de dovlecel
Tăiței de dovlecel

Pofta buna mie!

Am postat rețeta asta aici și am de gând sa mai postez și altele din doua motive. În primul rând pentru că de obicei mai fac mici ajustări la rețetele de pe pe net sau caut aceiași rețetă în mai multe locuri și apoi fac o combinație din variantele pe care le găsesc astfel încât să se potrivească cu gusturile mele sau cu ingredientele pe care le am la dispoziție și mai mereu mi se întâmplă să uit exact cum am făcut sau să nu mai găsesc toate rețete din care m-am inspirat. În al doilea rând pentru că tot timpul sunt în pană de idei când ma gândesc ce naiba să mai fac de mâncare. Dacă o sa am o colecție de rețete testate aprobate și documentate poate o sa îmi vina mai ușor să aleg. Va fi micul meu caiet de rețete.

Conversații la coafor

M-am tuns. Asta e un eveniment care se întâmpla mai rar decât eclipsele de luna. Nu pentru ca am eu ceva cu frizerii, coafezele sau hair stylist-ii și nici că as tine în mod deosebit la minunata mea podoabă capilară da’ pur și simplu așa mi se alege. Ori uit, ori nu am timp, ori când îmi aduc aminte și am și timp nu am programare și nimeresc într-o zi super aglomerata și tot așa.

Săptămâna trecută în fiecare seară declaram solemn “Maine merg să mă tund!” dar cumva abia pe joi am reușit să mă urnesc. M-am urcat în mașina și m-am oprit la primul salon care mi-a ieșit în cale. Proasta alegere. Asa un nesuferit de frizer am nimerit de am plecat de acolo plina de nervi.

Omul în loc sa își vadă de treaba era mai degrabă interesat de povestea vieții mele. Nici nu m-am așezat bine pe scaun ca m-a și întrebat cum ma cheamă, câți ani am și de unde sunt de loc de parcă trebuia să îmi facă buletin nu să mă tundă. Apoi a trecut la nivelul următor: ce facultate am terminat, unde lucrez, cred ca nu ma avea mult și ma întreba și cât câștig.

La început, din politețe, i-am răspuns așa mai mult pe ocolite doar doar s-o prinde ca nu îmi pica bine discuția. Apoi am încercat să schimb subiectul întrebându-l de diverse produse de îngrijire și ce îmi poate recomanda împotriva căderii parului. “Mda… alea de la firma x sunt bunicele. Și, i-ai luat ceva prietenului tău de ziua îndrăgostiților?” zise el în încercarea de a fi subtil. Când am văzut că asa sta treaba i-am replicat ceva mai acid că nu-i treaba lui. După 2-3 încercări de a continua conversația, văzând ca nu ii mai răspund decât prin niște mormăieli a renunțat. Și tare m-am bucurat.

De tuns m-a tuns ok, deși era cam greu sa greșească ceva având în vedere ca tot ce i-am cerut să facă a fost sa taie 2-3 cm din par păstrând aceiași freză. Iar la final a insistat să iau o carte de vizită de pe măsuța lui de lucru și data viitoare când mai vin să mă tund să îmi fac programare să mă asigur ca e liber. Draga domnule Johnny, te asigur că nu va mai exista o dată viitoare. Nici cu, nici fără programare.

Nu înțeleg oamenii care încearcă cu de-a sila sa te descoase și sa ți se bage în suflet deși nu te cunosc și foarte probabil nici nu o sa te mai vadă vreodată după ce se închide ușa în urma ta. Mi se întâmpla mai ales cu taximetriștii dar se pare că nu numai. Pot sa înțeleg faptul că fie din politețe, fie din plictiseală încearcă să spargă tăcerea aia incomodă care se așterne în cele câteva zeci de minute petrecute împreună în același spațiu închis dar de la a face conversație și pana la a ma întreba și ce am mâncat de dimineață e ceva cale. Și poate mie chiar îmi place tăcerea aia.

Filmele din ianuarie

Cum lucratul de acasă ma scutește, cel putin teoretic, de timpul pierdut pe drum pana la și de la birou m-am ales cu aproximativ 2 ore libere în plus pe zi pe care mi-am propus să le dedic exclusiv activităților de relaxare. Așa se face că deși în ultimele 2-3 săptămâni am avut mult de lucru am apucat totuși să vad și destul de multe filme în luna ianuarie.

Am început luna (și anul) în forță cu maraton de filme proaspete astfel încât în prima săptămâna s-au adunat așa:

Runner Runner (2013)
RunnerRunner

2 Guns (2013)
2Guns

Turbo (2013)
Turbo

The Great Gatsby (2013)
TheGreatGatsby

Apoi, dacă tot l-am văzut pe Gatsby pe sticlă am continuat seria filmelor făcute după cărți pe care le-am citit cu:

Love in the Time of Cholera (2007)
LoveInTheTimeOfCholera

A Clockwork Orange (1971)
AClockworkOrange

Cu portocala mecanică mi s-a deschis apetitul pentru filme ceva mai vechi și mi-am amintit de câeva pe care îmi doream  de mult să le văd (sau revăd)

Jesus Christ Superstar (1973)
JesusChristSuperstar

Cool Hand Luke (1967)
CoolHandLuke

A Streetcar Named Desire (1951)
AStreetcarNamedDesire_

All About Eve (1950)
AllAboutEve

Printre ele am strecurat și o poveste de seara că tot era de mult downloadată

Epic (2013)
Epic

Iar spre sfârșitul lunii am dat-o pe povesti de groaza care mie nu mi s-au părut asa de terifiante pe cât povestește lumea deși le-am văzut seara, singură acasă și cu luminile stinse:

Mama (I) (2013)
Mama

Insidious (I) (2010)
Insidious

În concluzie, 13 filme într-o luna nu e un început prea rău iar dacă mai pun la socoteala și faptul ca am terminat de citit trei cărți luna asta pot declara că lucratul de acasă îmi priește. Sper să nu mă obișnuiesc prea tare.

Sursă imagini: imdb.com