Aperitiv cu ciuperci și Camembert

În sfârsit am și eu o colegă de echipă. Adică nu coleg. Adică fată. Câțiva ani la rând am lucrat în echipe doar cu băieți. Și e fain, less drama. Dar tot lipsea ceva. Acum am și eu cu cine discuta treburi femeiești. Mai un comentariu despre Magic Mike mai o carte, o recomandare de crema de față, un schimb de rețete. Baieții nu sunt buni la asta. Cu ei discuțiile în pauza de cafea se rezumă la tehnologie, mașini, noul Star Wars… chestii din astea.  Deci de vre-un an incoace I’m a happy girl în ce priveste socializarea la locul de muncă.

Dar de fapt la schimbul de rețete vroiam să ajung, sau să mă opresc. Săptamâna trecută am primit de la colega o rețetă faină. Așteptam niste musafiri pe weekend și mi-a sugerat ca aperitiv ciuperci cu brânză Camembert. Mi-a trimis rețeta, am încercat-o  și mi-a plăcut super mult așa că o să intre în categoria de rețete “repetabile”. O transcriu aici ca sa fiu sigură că nu o pierd (am primit-o sub forma unor print-screen-uri pe whatsapp… thenologia asta) și poate se mai găsesc și alti curioși pofticioși să o încerce.

Ingrediente

  • 2 linguri de ulei de măsline
  • 300 grame de ciuperci tăiate feliuțe subțiri
  • 1 lingură de coajă de lămaie
  • sucul de la jumătate de lămaie
  • 2 linguri de sos de soia
  • o jumatate de legătură de pătrunjel tocat
  • jumatate de linguriță de piper măcinat
  • Brânză Camembert pentru servit

Mod de preparare

  • Se încinge uleiul într-o tigaie
  • Se adaugă ciupercile și zeama și coaja de lamâie și se sotează 5-7 minute la foc potrivit
  • Se adaugă apoi și sosul de soia, pătrunjelul tocat și piperul
  • Se încalzește brânza Camembert în cuptorul încins la 160°C până începe să se topească

Gata!

CIuperci cu Camembert

Se serverște cu paine proaspătă și un vin bun. Recomand o pâine rustică cu coaja groasă sau o baghetă frantuzească.

Cri-cri-cri, Toamnă colorată

Declar oficial că anotimpul meu preferat e toamna.

Până anul ăsta nu am stat niciodată să mă gândesc ce anotimp îmi place cel mai mult dar privind în urmă cred că toamna a avut mereu un farmec special pentru mine.
Pentru unii toamna e un anotimp trist şi mohorât. Mie îmi dă o stare de bine şi o  nostalgie placută. Îmi aduce aminte de copilarie şi de zile frumoase petrecute la bunici.
Chiar şi zilele reci şi ploioase îmi plac. Ce poate fi mai frumos decât să stai cocoloşit sub o păturică pufoasă cu o supă caldă sau un ceai şi o carte bună când în geam iţi bate ploaia rece.

Anul ăsta am avut din nou parte de o toamna frumoasă. Zile însorite şi natură colorată. În fiecare zi în drum spre casă stau mai mult cu ochii pe dealuri în loc să fiu atentă la trafic. Not good, ştiu, dar nu mă pot abţine. Sunt ca un copil mic care a descoperit tarâmul fermecat din basme.

Toamna Tubingen

Un alt motiv pentru care îmi place foarte mult e faptul că toamna vine cu toate bunătăţile posibile. Alea din poezia lui Demostene Botez din clasele primare:

Mere, pere în panere,
Prune bune şi alune,
Şi gutui amărui,
Cu puf galben ca de pui.
Şi tot felul de legume,
De nu le mai ştii pe nume.

Mai adaug și eu la listă struguri, nuci, piersici și dovleac copt. Şi castane. Şi must… Ahhh, salivez.

Foto credits: Luxian